Fără ofensă
Ţi-aş trage-o farsǎ
Mic-burghezǎ
Cu ,,jemanfiş” cotidian,
Sǎ râd-o mahala
Francezǎ
Cât alte mahalale într-un an.
Dar mǎ gândesc,
Când mi se-ntâmplǎ,
Sǎ nu bag lumea la idei,
Cǎ aş avea ceva la ,,tâmplǎ”
Şi-n pungǎ
Numai câţiva lei.
Aşa cǎ,
Mǎ port normal
Până spre vag,
Cu modestie de hamal,
Uitând cuvintele
Pe prag
Sau hainele pe mal.
N-aduc ofense nimǎnui,
Cȃntȃnd pe-o coardǎ,
Solo,
O melodie de hai- hui,
Poate din Marco Polo.
Şi asta
Ca sǎ vadǎ omul
Cǎ încă sunt un viu,
Eu,
Cel nǎscut sub pomul
Crescut ca proasta
În pustiu.
vezi mai multe poezii de: samoila