Și mai spune-mi tu,
De casa cu parfum de cedru,
Și a privilegierii mele de atât ,
nesomn
Unde eu am ieșit să-mi beau cafeaua
Așa...
la ceas de seară,
Ca să mai scriu niște poeme,
Din undeva dintr-o minte zbuciumată ,
Sau poate dintr-un paralel urban,
Gândindu-mă cu repeziciune ,
în mintea mea,
Cum talpile picioarelor tale,
Se auzeau pe,
Gresia rece,
Simțind fiecare adiere nevăzută,
pe care mi-o provocai,
Atât eram de pierdut din cauza
profunzimii ,
privirii tale
vezi mai multe poezii de: George Sangortya
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.