Fatã în ie cu pãrul bălai,
Ascunde sânii cã vor sã ți-i fure,
Feciorii căzuți din cupa de Rai,
Ascunși enigmatic în stâncile dure.
Fatã romanã cu ochii divini,
Cu buze de toamnã îi farmeci pe îngeri,
Îi umpli de tine… romantici și plini,
Se întorc năuciți în valea de plângeri.
Trăiește extatic, pe piscuri și gropi,
Alunecă-n ceața orbitelor tale,
Fatã romană cu visele-n ochi,
Și mâluri urcate la spaime astrale.
Te strigã cocorii şi vântul goneşte
Spre țãrmuri de foc, de șerpi și război.
Mai zboarã o clipã, celestã, iubeşte,
Și pune dezastrul la loc, înapoi!
Te scutură-n vale de gândul urât,
Cu cheia de rouã deschide stihii,
Învațã din versuri dulceața… și cât,
De rece sau caldă cu moartea să fii...
vezi mai multe poezii de: Cornelia Cristea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.