Pe luciul lacului glisează
frumoasă, dulce, libertină,
în voaluri fine - o codană -
o libelulă diafană …
În ritmul muzicii-n surdină,
cu graţie de balerină,
în gesturi ample-şi exhibă
al corpului mister.
Prin dansul ei mărturiseşte
iubirea pentru prinţul care
i-a dăruit ieri un buchet
din albe lăcrimioare.
Din fundal tâşneşte Faun
şi încearcă să o fure,
s-o ducă-n poiana verde
din tainica pădure.
În braţe-o ia şi-n piruete
alunecă pe gheaţă,
pe “Bolero” de Ravel
o cucereşte plin de zel.
Este dorinţa pătimaşă
ce-i captivează şi-i uneşte
într-un sărut prelung
şi gheaţa-ndată se topeşte.
Aplauzele-n cascadă
consacră fecunda pereche,
pe Faun deghizat în prinţ
şi muza... eterna poveste.
vezi mai multe poezii de: miana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
poiana verde, buchet de lacrimioare si gheata? cam ciudat amestec...dar imi place poezia.
CRITICUL BLIND
marţi, 09 iunie 2015