El pășește în clasă ca într-un templu de idei,
Unde fiecare cuvânt devine sămânță de vise.
Învățătura nu e povară, ci flacără ce arde în tăcere,
Și din fiecare copil crește un univers posibil.
Cu răbdare țese fire nevăzute de cunoaștere,
Transformă greșelile în drumuri și întrebările în porți.
Nu predă doar lecții, ci modelează caractere,
Și în fiecare privire aprinde scântei de curaj.
Profesorul e arhitectul timpului și al speranței,
Farul ce luminează drumuri nevăzute spre mâine.
Prin el școala pulsează, iar generațiile cresc,
Învățând să creadă în puterea lor și în frumusețea lumii.
vezi mai multe poezii de: Andrei Guțu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.