Plopi de argint (altă traducere) - Federico Garcia Lorca
Adăugat de: Petru Dincă

Traducere de Petru Dincă

Plopii de argint
se-apleacă deasupra apei;
ei pe toate le știu, dar nu vor vorbi niciodată.

Crinul fântânii
nu-și strigă tristețea.
Totul e mai demn decât omenirea.

Știința tăcerii în fața bolții înstelate
doar floarea și gâza o posedă.
Știința cântării de cântece o au doar
pădurile foșnitoare
și apele mării.

Tăcerea profundă a vieții pe pământ
ne învață trandafirul
înflorit în tufa de trandafiri.

Ar trebui să dăm tot parfumul
închis în sufletele noastre!
Ar trebui să fim toate cântecele,
lumina și bunătatea!
Trebuie să ne deschidem complet
în fața nopții negre,
pentru a ne umple de roua nemuritoare!

Ar trebui să ne așezăm trupul
înlăuntrul sufletului neliniștit!
Ar trebui să ne orbim ochii cu lumina de dincolo,
în umbra pieptului,
și să smulgem stelele ce ni le-a dat Satan.

Ar trebui să fim precum copacul
care se roagă mereu,
ca apa râului
fixat în eternitate!

Trebuie să ne sfâșiem sufletul cu gheara tristeții,
pentru a intra flăcările
orizontului astral!

Ar răsări, în umbra iubirii devorate,
o fântână de zori
tăcută și maternă.
Ar dispărea orașele în vânt.
Iar pe Dumnezeu printr-un nor
l-am vedea trecând.



vezi mai multe poezii de: Federico Garcia Lorca




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.