FEMEIE ÎN NEGRU
Îmbrăcată în negru, sub noianuri de voal
Mama cerne pământul prin palme la mormânt.
"Ce apă mi te-a luat cu ea, copile sfânt,
De am rămas străină şi singură la mal?
O Doamne, ce în ceruri Te vezi prin nori şi vânt,
Ce-Ţi trebuie făptura-mi la al vieţii bal,
Umbră după al doilea masacru mondial,
Când tot ce Ţi-am dat eu, putrezeşte-n pământ?!
Urăsc acum viaţa ce mişună sub lună
Şi nu cu disperare faci Tu lumea mai bună!
Lasă-mă să mă mistui şi eu în trupul Tău.
Iartă-mă de mă rup de lumea asta mică,
Fă să n-o mai doresc, să nu-mi mai fie frică,
Să nu mai văd teribil în groapa asta hău.
vezi mai multe poezii de: Vasile Cornel
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.