Femeie, suflet complicat,
Ce din Adam ești ruptă,
Tu ai rămas pentru bărbat
Total necunoscută.
Zâmbești frumos, iar mintea ta,
Bogată e și vie,
Dar ce ascunzi adânc în ea,
Niciun bărbat nu știe.
Pari că iubești, că te deschizi,
Că ai trăiri plenare,
Însă ce simți cu-adevărat
Bărbatul habar n-are.
Te porți frumos și ne vrăjești
Cu firea ta ciudată,
Apoi, când brusc te plictisești,
Te-ndepărtezi îndată.
Cu toate astea, te dorim,
Serioasă, neserioasă,
Dar cu uimire te privim,
Că ești misterioasă.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.