Un moment al frumuseții
Mă așteaptă, negreșit.
Elixirul tinereții
Acum pe boltă a pășit.
O, ce stea nemuritoare
Mă cunoaște încă o dată,
Strălucește ca un soare
Cu fericire parfumată!
Are iz de puritate
Și de lăuntric calm,
Căci azi e ziua dintre toate
Când bucuria se prinde de un ram.
E oare creanga impunătoare
A nucului din grădină?
Ce se scaldă ca în mare
În divina lumină?
Nucul blând și-naintat
În vârstă si povești
Ce niciodată n-a plecat
De pe iarba plină de vești.
O veste cam ciudată
Am primit-o de la lăcustă;
Era mult prea importantă
Ca să fie spusă.
Iar albina muncitoare
Mi-a soptit o știre:
Că sosește cu mult soare
Toamna ruginie.
Dar fericirea mea nemărginită
Se împrăștie peste tot,
Căci e împărtășită
De toți cei care pot.
Și cu sufletul luminat
De speranță și iubire,
Tot ce a contat
A fost parfumata fericire!
vezi mai multe poezii de: Ilinca Pantazi