Fiecare păpuşă are o poveste aparte.
Într-un sat,
pe Valea Oltului cel iute,
pentru orice călător,
fata-ndată vrea să-ajute,
ducând apă de izvor.
Parcă e dulce visare
când se-arată pe cărare!
Roş' ca toamna frunzelor,
părul lung e strâns la spate,
zâmbet cald al buzelor,
cheamă pleoapele lăsate,
mijlocelu-i pare tras
prin inelul de argint,
iar în sat, toţi au rămas
ca pierduţi în labirint.
Iată-a treia încercare,
de făcut poezioare,
cu păpuşi din sârmuliţă
şi la mijloc cu fundiţă!
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.