Fiecare-și duce, cum poate, crucea sa.
...
Molima ce ne pierde e semn divin, celest,
Poate n-am auzit-o dar a sunat deja
Trâmbița ce-anunță că a-nceput sfârșitul
Acestei lumi ce piere trăindu-și asfințitul,
Iar fiecare-și duce, cum poate, crucea sa,
Plătind cu viață viața, neprimind vreun rest!
...
Nouă ne-au spus sfinții despre ce-o să vină,
Despre aceste vremuri ca cele de pe urmă,
Lumea se prăbușește sub propria povară,
Sunt puțini cei care au strâns în cer comoară
Și mai puțini cei care sunt la Hristos în turmă,
Prea mulți au părăsit cărarea spre lumină!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.