un cer de jad stins
sub pădurea înghițită de noapte,
mă gândesc cu simțământ la viața de apoi,
când dovada nemuririi sub ochii mei tresare.
suspin greoi și voci stinse,
crezare cerească stinsă,
lumina sufletului stinsă,
iar eu te caut în disperare pe urme de păcat.
cerul tulburat ne plânge amorul,
iar strigătul tău răspunde înăuntru-mi,
simțibil se rupe din mine umanul
și organele mele se transformă în fluturi.
sub pădurea înghițită de noapte,
un cer de jad stins,
dovada nemuririi sub ochii mei tresare,
mă gândesc cu simțământ la viața de apoi.
vezi mai multe poezii de: andrioaiadianas
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.