morișca de vânt
răsucește cântecul
păsării cu cioc de oțel,
prefăcându-l
într-un fuior de fum//
culorile râsului,
nuanțele ghidușiilor,
contururile ștrengăriilor
îs
tatuate
pe epiderma dimineții.
vreme de-așteptate,
vreme de germinație,
timp de reculegere....
sfârleaza preia
de la înălțimile nechibzuinței
zbuciumul fiordurilor//
descreșteri
pe înaltele culmi ale
speranței.
în spatele cerului searbăd,
cenușiu,
înșelătoarele dorințe-și-ascund
tentaculele:
să fiți liniștiți
că moș crăciun s-a refăcut!
mai viguros
va coborî pe horn, la iarnă!//
și-n zgomotul clopoțeilor de-argint.
reintrarea în măsură
a fost uitată.
ideologii-
asemenea taurilor,
în arenele lumii, se bat
cap în cap....
oare ce mână ucigașă
a răsucit cheia
la Göbekli Tepe?//
sirius
a apărut din nou
sub linia orizontului.
și-n dealul ulciorului,
vulpi, lei, tauri, șerpi
și insecte
mișună
printre paginile cărții din piatră.//
vampirii de pe netflix
sunt deja poveste...
alții mai cruzi și haini
stau la mese din lemn
pecetluind destine.
în primăvara asta trecătoare,
starea de urgență și-a
pus pe cap o altă pălărie.
aceleași figuri zeflemitoare-s
la butoane...//
după cum știți,
planeta nibiru
ne dă iar târcoale...
neapărat
să transformăm oamenii inutili
în necruțători cyborgi!
oameni și fiare-
sub lumina oblăduitoare
a lunii,
își duc aleanul....//
mierla,
zburând din rama întunericului,
îndulcește c-un fir de lumină
visul
orbului din Betsaida:
ce falnici și luminoși
erau copacii
mergători!
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.