Fir de praf
Fir de praf plimbat de soartă
peste-a veacului tristețe,
gând cătând o altă poartă,
pentru o brumă de justețe!
Goi, umplând o viață goală
peste-a timpului ursită,
bătăi de inimă de ceară,
pentru te miri care ispită!
Poate, uneori, pe-o roată
ne frământă greu, tăcut,
pentru-o viață îndesată
într-o strachină de lut!
Vom muri, că ăsta-i birul
pentru daru-acestei vieți,
îngrășând niște puieți
ce umbresc tot cimitirul!
Fir de praf pierdut în vânt,
ăsta-i omu-n voia sorții
vis de viață-n somnul morții,
ce iese dintr-un mormânt!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu