Fir de praf
Ne-așteaptă iarna vieții noastre,
Ca ieri și toamna ne-o vom pierde
Și-atunci când iarna ni se curmă,
Ne ofilim ca floarea-n glastre
Și mai că nu ne vine-a crede
Cum ne-au ajuns anii din urmă!
De fapt, aici viața cât durează?
Oricum ne pare mult prea scurtă
Că-i doar o clipă ce vibrează
Și e din veșnicie ruptă!
Și-abia atunci, în fața morții,
Simțind că viața ni s-a scurs
Și nu mai e nimic de spus,
Aproape instantaneu
Ne amintim de Dumnezeu,
Biet fir de praf în voia sorții!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.