eu nici nu mai trebuia să spun ceva
fiindcă povestea o spuneau crengile
noaptea
și așa cum gândeam eu
cât de înaltă poate fi o cădere,
mi-am văzut dintr-o dată ființa
într-o pasăre
atunci am început să aud greierii,
și noaptea, și grâul
și râul
și fagurii de miere,
și pe tine
foșnind sub mine
deodată cu
firele de mătase
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.