Cînd va duhni şi sila ca varza în butoaie
şi-or să se ude-n stradă batistele cu spirt,
va izbucni ca floarea speranţa din gunoaie,
vor chefui fantome domneşti în orice birt.
Dar pîn-atunci urează-ţi cîte-un rahat în stradă,
să calci de dimineaţă şi nonşalant pe el,
ca Nea Matei frizerul de tot să nu te radă,
cînd o să-i iasă dama de pică din inel.
Şi mai aruncă-n flăcări bicisnica stupoare,
ca pe o flegmă acră de malţ sau de borhot,
căci s-a răcit minunea a treia zi sub soare,
şi se întorc păgînii pe Dunăre înot.
În fond şi pîn-la urmă, mansardele sînt goale
acolo sus în cerul mai bun din cîte sînt;
dac-ai ratat răcoarea ai şansa prin spitale
să te înscrii la casă prin luare de cuvînt.
Aşează-ţi deci papucii cînd dormi ca pe o pînză,
tu, comandantul navei cu pupa-n alizeu,
se mai întîmplă şoarici să mai adormă-n brînză,
dar vine şi îi scoală cu băţul Dumnezeu.
(Din volumul “Înger fără statuie”)
vezi mai multe poezii de: Dragos Niculescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.