Flămând de tine!
Simt farsa viselor furate,
Gânduri stranii îmi dau frisoane,
Multe trădări, pe rând uitate,
Îmi fac cruci, sărut Icoane.
În lumea ternă, amăgită,
Vei reuși doar prin iubire,
Când simți viața obosită
Cere un strop de izbăvire!
Când eu te-am întâlnit iubire,
M-ai însoțit pe un câmp cu flori,
Ne-am înfruptat din fericire
Din seară în noapte, până-n zori.
Descopeream poftirea serii,
Te savuram, flămând de tine,
Mă prindeau mrejele plăcerii,
Ș-o forfotă era în mine.
Mă tulbură orice întâlnire,
Îmi este grea clipa când nu ești,
Mă-ntorc din gând, să-mi vin în fire,
Și aș da orice... să mă iubești!
Autor: Gabriel Stănciulescu
vezi mai multe poezii de: Gabriel Stanciulescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.