Flamură-n vânt e brândușa
Cum suflă vântul, pustiind locurile,
împrăștiind sărăcia și pungile de plastic,
ducându-le la marginea lumii!
Cum tremură spastic
coroana-nflorită și pomii
și-n șuier se-avântă nisipurile!
Aș fi vrut să hoinăresc între două dealuri,
de soare-ncălzită în zile cu soț,
dar astăzi mă bucur grăbită.
E rece afară și vântul e hoț,
coroana de flori e albită,
rafale de furii în șaluri.
Petec de nor cenușiu ca cenușa
scutură vântul, în martie gri.
Flutură floarea
petale fâșii,
învăluie stropii și dealul și zarea,
flamură-n vânt e brândușa.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.