S-asterne floarea de cristal
Pe inghetatul pământ,
Formând un viu piedestal
Deasupra sacrului mormânt.
Urlă înghețata lună
De spaimă și de durere
Că a luminii cunună
Se rupe-n sumbre corole.
Bocesc mohorâții nouri
Cu strigăte de sânge,
Că ucigașii balauri
Încerc viața de-a o frânge.
Privind morbida natură,
Sufletul îmi îngheață
Sub grele flori de gheață,
Ce-mi ucid a mea umbră...
vezi mai multe poezii de: Cosmin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.