Floare fără umbră - Mamă
cu miros de pământ ars,
dor din sufletu-mi te cheamă,
în el să mai faci popas!
Dorul tău, sufletu-mi poartă
prin ocean înlăcrimat
și pe-al vieții val înoată,
cu destin ce mi-a fost dat!
Te visez că-mi ești aproape
să te văd cu ochi deschiși,
când privesc cer de sub pleoape
și mă ning flori din caiși!
Când amintirea-ți mă arde,
te caut prin Rai Ceresc
să-ți sărut mâinile calde
și să-ți spun că te iubesc!
Dorul către tine zboară,
pe aripa gândului
în zorii de primăvară
cu lumina numelui.
Îți trimit dor în petale,
și iubire-n cuvânt scris,
când merg pe-a Domnului cale
din al vieții etern vis!
Maria Filipoiu
vezi mai multe poezii de: maria.filipoiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.