Floarea mov a vârstei mele
Astă vară, când rugam toate ploile să vină,
parcă norii dispăreau și, cu glas domol șopteam:
am să-mi iau umbrelă nouă, ca atunci când va ploua,
floarea mov a vârstei mele, floare de nu-mă-uita,
să-mi aducă un miracol, într-o zi. Când tăceam,
picături adevărate pe umbrelă colindau,
lunecând în lungi expresii, șal de ape îmi brodau.
În interiorul meu totul era sfânt, curat
și m-am bucurat nespus, când pe ochi m-a picurat.
De atunci, ploile de vară-n mine au adus dorințe,
floarea mov a vârstei mele a făcut semințe.
vezi mai multe poezii de: sorina
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.