Flori uscate
Mi-e casa plină de florile uscate
Ce nu ți-au fost vreodată date
Le-am smuls din lumea asta vie
Ca să ți le dăruiesc eu numai ție!
Apoi fiind cuprins de anumite vini
Am preferat, la mine să le țin
Să nu vezi pe a lor palide petale
Durerea și al morții, hidos chin!
Acum aici stau, toate, răsfirate
Trezindu-mi amintiri ce îs departe
Pierdute sunt și ele aproape toate
Ca seara care se topi în noapte.
Mi-e greu, să nu te știu aproape
Dar din păcate altfel nu se poate
Și sufletul mă doare mai departe
În casa ce-i plină de florile uscate!
Jan B. - Saint John - 25.mai.2023
vezi mai multe poezii de: Jan B.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.