Focul de nestins
Tu știi cum simt ori de câte ori te aud?
Ca după iarna când văd verdele crud.
Și știi cum mai simt atunci când te văd?
Ca atunci când văd caișii plini de rod.
…
Nu-i ceva să întreacă ce simt pentru tine
Nici de-aș vedea cu îngeri zările pline,
Nu există ceva din inimă să mi te scoată
Chiar de mi-ar tăia-o bucată cu bucată.
Tu mi-ai cuprins în visări copilăria
Tu ești focul din mine de nestins
Cine-ar putea stinge focul viu aprins
De atâta vreme în sufletul meu
Și arde să-mi însoțească veșnicia?!
vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.