Și-ți amintești iubito acea clipă
Cu buze dulci,când trupu-ți mângâiam
Când parcă îngerii cu-a lor aripă
Ne protejau când ne iubeam?
Ți-aduci aminte cum din ochii tăi
Tristețea-n grab-o alungam
Și cum apoi,în ale lor văpăi
Seară de seară m-oglindeam?
M-aș oglindi și azi,dar nu se poate
Căci nu mai e ce-a fost cândva
Acum prin geamuri parcă mate
Privesc spre fosta dragă ființa ta
A fost iubire?Sau minciună lungă?
Sunt întrebări ce-mi trec prin cap
Și reușesc tristețea de-mi alungă
Doar strofe-n care nu încap
Nici sarutarea-ți ca un drog
Nici clipele pierdute în iubire
Nu-ncap și în zadar e să te rog
Să nu-mi răspunzi cu despărțire
Și pleci ca să-mi lași instabilă
O inimă,ce mult te-a mai iubit
Și-n lipsa ta,fostă idilă
M-avânt,spre orizont nemărginit!
vezi mai multe poezii de: Gustavo El