sunt atât de împrăştiat
încât paşii mi se rătăcesc
în aşteptarea oaspeţilor
din zilele comune
ascunşi de sunetele stridente
ale străzii
în oglindă mă dezic
de firele albe şi de nelinişte
pierd clipe în faţa spaimei
de a deschide ochii
şi de a numără stropii de ploaie
ce-mi inundă umerii
sunt atât de uituc
încurc toate zilele de naştere
am dubii şi în privinţa zilei mele
în jurul căreia se numără anii
în care mai pot visa
iar visele
asemeni unor blânde făpturi
mă privesc înotând
până la îndepărtatele zări
unde călare pe liniştea zilei
învăţ să număr
clipele în care mă pot regăsi
vezi mai multe poezii de: Cristian Ovidiu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc Adina ,
Multumesc Nadira
Multumesc Sergiu
Cristian Ovidiu (autor)
marți, 08 decembrie 2015
M-a atins poezia... are pătrundere
sergiu
marți, 08 decembrie 2015
ai ceva anume, imi place sum scrii.
nadira
marți, 08 decembrie 2015
Patrunzatoare poezie...
adina.e
marți, 08 decembrie 2015