Şi de-ar şti viaţa că moartea-i sumbră
De-ar şti ea că moartea-i-n viaţă
Nu ne-am teme atât de moarte, ci de viaţă
Fiindcă odată ce mori, dispari
Mai bine de a trăi o moarte lungă.
Cruţă-mă de tot ce-i negru
Închis, neînsufleţit şi praf
Sfârşit e ceaţă densă-n alb
Moarte apropriată-n a vieţii paragraf.
Mă simt clişeu, simt destănuire
În suflet simt al ei sfârşire.
Ai gravitaţii ochi, plânşi, îndureraţi
Se apleacă ploape peste bulbi accidentaţi
Şi consacraţi de moarte.
vezi mai multe poezii de: Amelie Miulan
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulţumesc!
Amelie Miulan (autor)
sâmbătă, 30 mai 2015
bine ai venit :)
ali
vineri, 29 mai 2015
Bine ai venit. Speram sa te simti bine pe site
oana
vineri, 29 mai 2015
Bun venit pe site. Asteptam si alte poezii. Felicitari
petrica_c
vineri, 29 mai 2015