zvântate pe-ntinse nisipuri
sunt apele largi
ale cuvântului
respirații-
scrise într-o caligrafie
a tăcerii,
prevestesc venirea
primăverii.
orele de vizită -s
deja prea scurte;
prin ferestre țintuite-n
spasmele vieții,
simți
gustul poveștilor
din
frământări de lumină.
aceleași flori ne bucură-n fiecare an privirea;
aceleași păsări brăzdează
cu-ndrăznețe zboruri cerul;
aceleași vânturi trezesc,
din scorburi de dorințe, suferințe.
chiar timpul,
într-un algoritm previzibil,
învârte roata.
nepăsători
privim ca-ntr-o oglindă viața.
un martie blând
picură printre degete
parfumuri de toporași și narcise.
crengile-s împodobite cu muguri...
și prin parcuri,
se aude un gângurit înflăcărat de copii.
fascinați de frumusețea peisajelor,
zeii au părăsit regatul umbrelor.
și-au coborât pe pământ.
pereții catedralei vibrează de
tânguirea plină de nădejde
a sfântului Andrei Criteanul.
moleculă cu moleculă, încet
se vindecă rana,
dispare tulburarea,
și-un crin alb strălucitor
înflorește-n-ntunericul
sufletului.
vezi mai multe poezii de: Anisoara Iordache
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.