Croncăne ciorile
înspre oraş în stoluri zburătoare,
încep curând ninsorile –
fericit cel ce patrie are!
Acum încremeneşti,
privind înapoi, ah, nesfârşit.
Nebun ce eşti,
de ierni să fugi în lume, rătăcit !
Lumea e o poartă,
spre mute, reci pustiuri, mii.
Cel ce-a pierdut odată
ce ai pierdut, nu se mai poate-opri.
Palid poposeşti la drum,
pe drumul iernii blestemat,
asemeni unui fum
cătând mereu spre cerul îngheţat.
Zbori, pasăre, şi du
în tonul pustei cântul tău.
Nebunule, ascunde-ţi tu
inima-n sloiuri şi gând rău !
traducere de Dan Dănilă
vezi mai multe poezii de: Friedrich Nietzsche
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.