Mitralierele răsună, se aud din depărtare,
Mă strecor cu camarazii, azi e zi de sărbătoare,
Dar pe front nu-i timp de rugi, suntem ale morții slugi,
Iei vieți ca să-ți aperi viața și numai ocară-ndrugi.
Sunt pe front de patru luni, nu mai știu de ce ne batem,
Să mai prindem înc-o zi, pentru asta noi ne zbatem;
Am trecut de-o lizieră, ordinele vin prin stație,
Se apasă pe trăgaci, evident, fără somație.
Un lunetist din pădure ne-a doborât alt coleg,
Glonțul i-a intrat prin gât, n-am timp să mă reculeg;
Suntem puțini în pluton, stăm ascunși după copaci,
Lunetistul „invizibil” ne transformă-n „cardiaci”.
Scăpăm teferi pân’ la urmă, cei care am mai rămas,
Traversăm pădurea-n fugă, e nevoie de-un popas.
Intrăm într-un sat-fantomă distrus de bombardament,
Unii dintre noi se vaită, vor urgent un tratament.
Suntem toți lihniți de foame, avem doar niște conserve,
Ranițele stau pe jos, căutăm printre rezerve.
Ne-am băgat într-un șopron doborât doar pe jumate,
Doi din pluton stau de pază, intrăm imediat în noapte.
Noaptea a trecut rapid, zorii zilei bat la ușă,
Ne trezim, ne echipăm, mărșăluim prin cenușă;
Soarele bate în puști iar lumina ricoșează,
Spiritele sunt încinse, moartea ne amanetează.
Obiectivul nostru este să ajungem într-un loc,
E la câțiva kilometri, nu ne mai oprim deloc;
Un oraș unde ne-așteaptă alte forțe decimate,
Ne vom regrupa acolo, noi și ei, sper că se poate.
Străbatem o vale lungă în care sunt gropi săpate
Și cadavre-mprăștiate ce n-au mai fost îngropate;
Mirosul este oribil, câțiva dintre noi vomită,
Imaginea e șocantă — la război obișnuită.
Ajungem la frații noștri care au multe-n dotare,
Tancuri grele și blindate, gata pentru încleștare;
Ne-ndreptăm spre inamic, Dumnezeu să-l pedepsească
Pentru tot răul făcut, vrem să-l facem să plătească.
De la orizont „miroase” răfuiala care vine,
Forțele noastre-au plecat cu sângele fiert în vine;
Avem multe informații că dușmanul se ascunde
Într-o gară părăsită, măsor timpul în secunde.
Albert, lunetistul nostru, stă pitit într-o blindată,
Are arma încărcată, e mascat sub o prelată;
Ne apropiem de gară, Albert trage cu precizie,
Doi adversari au căzut, auzim câte-o explozie.
Eu alerg pe lângă tancuri, îmi simt pulsul în ureche,
Adrenalina ne face nebuni fără de pereche;
Tunurile trag constant, de pe șine cad vagoane,
Sunt exact ca niște ținte expuse în poligoane.
Am o pușcă, trei grenade, încep să le folosesc,
E mare învălmășeală, nu mai văd în ce țintesc;
Am doborât încă unul, a căzut cu capu-n față,
Nu există sentimente, războiul s-omori te-nvață.
Dușmanul dă replici dure, dar parcă sub așteptări,
Eu am temeri ascuțite, mă încearcă mii de stări;
Un aruncător de flăcări ne-a prăjit două blindate,
Însă posesorul lui este împușcat în spate.
Am impresia că norocul trage azi de partea noastră,
Inamicii sunt răriți, prevăd o soartă măiastră;
Când credeam că totu-i gata, simt o fierbințeală-n umăr,
M-a împuns o baionetă — fizic, lent, încep să sufăr.
N-am putere să mă apăr și-n genunchi m-am așezat,
Însă cel cu baioneta a căzut ca siderat:
Albert, salvatorul meu, și-a făcut iar datoria,
A lichidat adversarul, i-a-ntrerupt „călătoria”.
Împrejur nu se mai trage, este numai fum și foc,
Cadavre înmărmurite și răniți, din loc în loc;
Un medic mă bandajează, mă cuprinde amețeala,
Dar sunt iarăși pe mâini bune, el îmi ține socoteala.
Sunt urcat într-un vehicul, alături de alți răniți,
Doi medici ne stau aproape, de ei suntem sprijiniți;
La vreo o oră distanță, e un spital de campanie,
Ne rugăm cu toții-n minte să trecem peste pățanie.
Dar după zece minute șoferul calcă brusc frâna,
Se aud urale-n stație, mie-mi amorțește mâna;
Șoferul este isteric, urlă cât îl țin plămânii:
„Fraților, e gata totul, cică s-au predat dușmanii!”
Este știrea cea mai bună, războiul s-a terminat,
Râdem, plângem și iar râdem, fiindcă noi am câștigat;
Mă visez deja acasă, la soție și copil,
Este singura dorință, e unicul meu mobil.
După două săptămâni am terminat tratamentul,
Îmi aduc aminte totul, sufăr intern ca dementul;
Am sângerat, am ucis, mi s-a lărgit orizontul,
Mă întorc cu bine-acasă, vreau să-ngrop din mine frontul.
vezi mai multe poezii de: Kymma80
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.