- Fie să ne fie către cer solie
Alba nea căzută, zvelta ciocârlie,
Iarna care-aleargă pe o iapă șargă
Și copilul nostru ce-a-nvățat să meargă.
Fie-ți bucurie lacrima din vie,
Stoarsă-n toamna caldă, dulce-aurie,
Astrul care-și lasă urma peste casă,
Când în pragul serii te aștept la masă.
Fie să ne fie, alb în poezie,
Când penița trece calmă pe hârtie,
Fiica noastră care s-a-ntrupat din soare
E cea mai frumoasă binecuvântare.
- Fie iarna lungă și tu despletită
Să cobori din vise că mi-ai fost sortită,
Nopți o mie una toate dezbrăcate
Să le-mparți cu mine, măcar jumătate.
Când pierduți ni-s pașii, țărmuri liniștite,
Cu nisipuri albe, plajele tivite,
Să ne-adăpostească... Vino mai aproape,
Lasă adevăru'-n mine să te-ngroape.
Fie să ne-mbete noaptea biciuită
De ninsori stelare, du-mă în ispită,
Că păcatul nostru doar în cărți se scrie,
Fiica mea celestă e o poezie.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.