“Există un loc pe lume în care inima îmi bate mai tare,
în care rămân fără răsuflare de atâta emoţie,
un loc în care timpul se opreşte. Acel loc e în braţele tale,
acolo nu mai îmbătrânesc, acolo nu mă mai opresc să visez.”
Alda Merini
- Îmi bate-n tâmplă noaptea piroane de-ndoială,
E vara ca o culpă, nici tocul în cerneală
Nu vrea să stea cuminte, alunecă pe coală
Cu setea întrebării, cândva primordială.
Mă mai iubeşti, când tulburi oceanele luminii
Din care-mi sorb dulceaţa prin sfoara rădăcinii?
Din tâmpla ta, iubite, se mai adapă crinii,
Stai tot acolo, oare, la marginile vinii
De-a-mi fi poem pereche şi lacrimă pe unde
Nici timpul n-are formă, nici bezna nu pătrunde?
Mai dă-mi în schimbul verii vreo câteva secunde
Să-ncui iubirea noastră în fructele rotunde.
- Canicula-i nebună, în versuri delirează,
Iar tocul pe hârtie alunecă, dansează,
Mă-nchid într-o tăcere, mă-ntreb: ești încă trează
Ascunsă sub dantele de suflet ca-ntr-o oază?
Să știi că nu e noapte ori mare-nvolburată
Să nu fim împreună, nici ușă ferecată
Prin care să nu treacă iubirea dezbrăcată
Cu paşi mărunţi şi leneşi. A fost ca niciodată
O vară prea fierbinte, cu fructele prea pline
De pasiuni aprinse şi nostalgii puţine,
Vor trece ani-lumină, dar o s-ajung la tine
Să-ncununăm iubirea aşa cum se cuvine.
Liliana Trif & Ioan Grigoraș
vezi mai multe poezii de: nutzu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.