Un vânt rotund dansează in pas ştrengar
Cu albele mirese de gherghinar.
Ascultă cum creşte melodic frunzişul,
Deschide flămând spre păsări luminişul.
Blândă lumina curge ca o coamă
Pe fruntea noastră cu nervuri de toamnă,
Sigur, primăvara mareea şi-a pornit
Şi-un tânăr dor de viaţă în noi a-nflorit.
Îşi suie caldă chemare tot mai sus
În trupu-n care ieri dorinţe-au apus.
La timpul din noi şi verdele de-afară,
Frumoase mirese pomii inundară.
Te chem prin ploi de sunet si culoare,
În muguri viaţa-ncepe să dogoare.
Chiar dacă timpul cu mâna grea apasă
Pe-al clipei indecis hotar, ce ne pasă!
În suflet mai este verde si lumină
Până când iarba pe oase ne suspină
E doar o grea bănuită migrare,
Eterni călători prin evuri solare.
vezi mai multe poezii de: Agafia
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Multumesc, Ina!
Agafia (autor)
sâmbătă, 01 aprilie 2017
Frumoase mirese pe crengi de copaci
Cu ele o mantie ai vrea să îți faci...
Cu voal de iubire se-acoperă toate
Îți pun coroniță de nimb peste plete
Și sufletul vrea să te-apropii de ele
Să simtă că-l ninge cu albe petale!
Frumoasă ideea ta, Agafia! Mi-a plăcut! felicitări!
Ina M.
joi, 30 martie 2017