Tu porți pe umeri zorii Dimineții,
Și-n suflet,rozele trandafirii.
În mii de versuri Te-au cântat poeții,
Dar numai Tu ești floarea Frumuseții,
Ce inimi înfioară-n seri târzii
Când Te așteaptă Doamne,ca să vii.
Să vii pe raza lunii ce cuprinde
întreg pământul ! Și grădini și flori...
De Tine Doamne,nu ne-am mai desprinde,
Când Tu ești frumusețea din cuvinte,
Dulce sărut ce ni-l dai dinainte
de-a ne trezi în cerul fără nori.
Și-ndrăgostit de-această Frumusețe
cum să nu fi? Când Ea e tot ce-i Bun...
Chiar de-ai gresit,plângând îți dă binețe,
Te poartă-n suflet pân'la bătrânețe,
Prin orice floare,pom îți dă povețe!
Și-ai lumii înțelepți mă cred nebun!
Dar eu cu bucurie la toți spun:
Că-ndrăgostit de-această Frumusețe,
Iubirii Tale,Doamne...mă supun !
22.02.2021
vezi mai multe poezii de: danab