Fulg năuc ce te-ai desprins
Dintr-un nor alb și pufos
Și te crezi de neînvins
Că te uiți de sus în jos.
Tu privești cu aroganță
Spre sărman, spre venetic,
Că ai inima de gheață
Și nu-ți pasă de nimic.
Te rotești fără-ncetare
Și te lași purtat de vânt
Ești micuț, dar te dai mare
Când plutești peste pământ.
Dar fără să bagi de seamă,
Fulg de nea nesăbuit,
Ai căzut la mine-n palmă
Și pe dată te-ai topit.
vezi mai multe poezii de: Octavian
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.