Galben, gând tivit cu ceară
Letiția Adela
Câtă toamnă este-n toamnă,
Câtă frunză stă s-adoarmă,
Numai pân' la primăvară
Galben, gând tivit cu ceară.
Liniște și gri-i afară,
Totu-n jur mă împresoară,
Pas cu pas, a câta oară
Mâna toamnei îmi e mamă...
Ploaia picură, amară,
Ruginiu durut pe geană-
Tremură-n arcuş vioară,
Galben, gând tivit cu ceară.
vezi mai multe poezii de: Letitia Adela(Lucia)
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.