Pe fierul sângelui roșu, spirală,
Curbați șed anii mei fantomă;
Doi nasturi pe-o literă ovală,
Cu semnături pe lacăte
De-argilă ninsă, medievală.
Frunzărind albastrul unei cărți,
Am dat de mine galbenă, nebună,
Cu ochii foi ca niște hărți,
Prin ruginii pupile de lumină,
Zar alb-negru, pupitru ars de sorți.
Pe bănci din faguri de albine,
Amante desenate și catedre;
Cerneală roz, slute concubine,
Și-o zburătoare parfumată cu caiete,
Mână-n mână în jungla de carabine.
Voi, lanțuri, cu oțelul înfocat,
Cu zale cât o mare de mărgeanuri,
Cu albul florii ori c-un răsărit roșcat,
Șiraguri de mărgele mici și bleu,
V-ați agățat de gâtu-mi mușcat.
vezi mai multe poezii de: Caraban Bogdana
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.