Şi iată-ne, din nou, aici, iubire,
Noi două pe-o bancuţă lângă turn,
Ţi-am spus că dreptul meu la fericire
E refuzat? Un fluture nocturn
Mi-aduce veşti din capătul planetei,
Copiii mor de frig şi-un alt război
Negociază termenii de pace,
Dar, hai, eu tac… Vorbeşte-mi despre noi!
În ce să cred şi care idealuri
Le-aş mai putea urma fără să-ncerc
Să nu privesc în urmă cu regrete
Când viaţa e stupidă şi-ntr-un cerc
Ne învârtim nevrotici, orbi şi genii,
Mutanţi cu aptitudini, fără cord,
Plantăm iluzii lângă Marea Moartă
Şi recoltăm tăceri la Polul Nord.
Şi iată-ne, din nou, aici, iubire,
Noi două la o ceaşcă de cafea
Orânduind neliniştile lumii
Înghesuite vag sub tâmpla mea.
vezi mai multe poezii de: Liliana Trif
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Un gând poetic decorat cu metafore în strai de gală.
nutzu
joi, 19 martie 2015
Va multumesc tuturor pentru semnul de lectura si apreciere.
Liliana Trif (autor)
marți, 17 martie 2015
Am citit prezentarea despre tine si vreau sa-ti spun ca nu stiu cine e Jacob Riis, dar ce scrie el acolo si, implicit, ce ti-ai insusit tu postand citatul respectiv, este in deplina concordanta cu mesajul meu din poezia "Fecunde", pe care am postat-o pe site. Ma bucur de descoperirea asta :)
andreionthepoetry
marți, 17 martie 2015
E minunata poezia!
andreionthepoetry
marți, 17 martie 2015
Intr-adevar , o poezie foarte frumoasa.:)
Adina Speranta
marți, 17 martie 2015
SUPERBA!
marian
luni, 16 martie 2015
Frumos...chiar ai potenţial mare...
Parcă citesc din ANNA AHMATOVA...
Mă bucur şi te aştept....până la capătul lumii... ( MARIUS TUCĂ );
Deocamdată: DA!
CRITICUL BLIND
luni, 16 martie 2015