Din vârful unui minaret vestit
Scăldat în iz de violete
Alene se ivește un gând șoptit
De-a pururi închis într-o pecete.
C-o licărire-n priviri zvântată
Acum eliberat în slove vii
Înșirate cu nesaț pe-o roată
Caută-n van zariștea inimii.
Pășind cu greu pe reavănul pământ
Cerceta-n oameni, stele și copaci
Acoperind lumina cu-n veșmânt
Împletit de-un oarecare vraci.
Taine se-nșirau în pergamente
Mult prea-ndelung de frunți umbrite
Zugrăvite-n vremuri turbulente
Menite a fi descoperite.
Sub un amurg, de printre nori mijit
Izolat în duh, gândul se opri.
Eternul îl descoperea vrăjit
Zariștea inimii o cuceri.
vezi mai multe poezii de: Nori Jeler
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.