Când cerul
se umple cu șoapte
vino-ncet și mă atinge
cu-o mângâiere
fără să-ți simt adierea...
Când cerul
se umple cu stele
vino-ncet precum misterul
ce așterne perdele de clipe
pe care să le deslușesc.
Când luna
prin lumina ei
ne ademenește la visare
vino-ncet și ia-mi sufletul
cu tine
îngere Dumnezeiesc...
Când ziua
și noaptea se-mbină
vino-ncet și fură-mi visul
să scap de el
să pot dormi în tăcere.
Eu te chem??
Sau tu ai venit să-mi furi
visul de ieri
sau cel de azi??
Nici nu mai știu exact
știu doar că te simt
în jurul meu
fluturând iubirea...
vezi mai multe poezii de: AlbAtros
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Atât de tainic și frumos. Din suflet.
Petru
duminică, 20 decembrie 2015
Vă mulțumesc!:)
O după-amiază frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015
mi-a placut plimbarea prin versul tau :)
ali
duminică, 22 noiembrie 2015
citit cu deosebită plăcere
eugen
duminică, 22 noiembrie 2015
Mulțumesc pentru încurajare!:)
O zi frumoasă!
AlbAtros (autor)
duminică, 22 noiembrie 2015
Scrisa cu condeiul inimii!
Mari
sâmbătă, 21 noiembrie 2015
Frunoasa structura poeziei tale la fel si textul!
Felicitari
ioana
sâmbătă, 21 noiembrie 2015