Lumina pură a începutului
se strecoară ca o promisiune
care nu grăbește nimic.
Anul vechi se dizolvă
încet, în gânduri,
ca aburul respirației
în aerul rece.
Nu pleacă brusc,
doar se așază în straturi de memorie...
Anul nou vine
fără zgomot,
fără cuvinte mari,
cu o liniște curată,
în care pot încăpea, în sfârșit,
visurile și schimbările.
Las în urmă tot ce m-a obosit
și intru în acest alb imaculat
cu inima ușoară,
ca o pagină pe care nu s-a scris încă nimic.
Speranțele se agață de ramuri
ca niște globuri fragile;
știu că unele vor cădea,
dar altele vor prinde soarele în ele.
Și rămân o clipă,
între frig și strălucire,
ascultând cum timpul
se rescrie, tăcut,
în șoaptă...
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.