Nu cântă nimeni toamna mai frumos
Decât acel ce i-a gustat sublimul,
Prin rodul sufletului i-a adus prinos,
Iubirea ce i-a-ncununat destinul.
Nu plânge nimeni toamna mai duios
Decât acel ce i-a sorbit amarul,
Atunci când din potirul prețios,
Destinului i s-a sfârșit nectarul.
Și nu jelește nimeni toamna mai cu dor
Decât acel ce ajunge-n iarna vieții,
Și-ar învârti ruleta de joc amăgitor
Pentru a răscumpăra toți anii tinereții.
vezi mai multe poezii de: Stefania Petrov
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.