Gânduri - Nicu Hăloiu
Poezie adăugată de: nicu hăloiu

    luni, 18 noiembrie 2019

Gânduri
...
Doar zădărnicie-i totul, zbatere goală și oarbă, purcedem pe drumul vieții care duce-n altă parte, altă viață ne așteaptă sufletele să ne soarbă, că întreaga existență noi o trăim din moarte-n moarte?
Fir de praf plimbat de soartă pentru un final anost, afla-vom mereu ce suntem, uitând de-asemeni tot ce-am fost?
Poate-n fiecare viață vom rămâne-o amintire, fiind astfel, iluzoriu, condamnați la nemurire?
Dar nu este nemurire, nu este nici pe departe, că prin noi, întreaga fire e-o condamnare grea la moarte,
Poate-o folosi cuiva întreaga noastră existență, unui măreț savant galactic să-acumuleze experiență!
Poate totul se petrece la el într-un laborator, ca șiru-acesta lung de morți să-l facă nemuritor!
Și apoi, pe fiecare să ne-așeze într-un vis, ca niște frunze-n pomul vieții viețuind în Paradis
și atunci, zbaterea noastră e și zadarnică și goală, că întreaga noastră ființă condamnată e să moară!
Dar din zbuciumul zadarnic, există poate o ieșire, care ne va duce sigur și pe noi la nemurire?
...
Am auzit a tale gânduri, omule cu ramuri verzi, dar Eu nu pot nimic a spune dacă-n viitor nu crezi, nu uita, că-n tine-s toate, chiar un univers întreg, iar cât timp inima-ți bate, Eu doar iubirea ți-o culeg!
Tu vrei sufletului tău în eterna-i perindare să-i fiu ghid și dându-i sfaturi, să-l ajut atunci când moare!
Eu pot să fac asta oricând, însă tu știi foarte bine că sufletul tău dacă e blând, este chiar un strop din Mine, iar dacă este-n întuneric și simte nevoia de lumină, bine-ar fi să-și amintească de natura lui divină!
Să știi că-n viețile trăite multă experiență-ai strâns, iar natura ta divină se curăță numai prin plâns,
mai vrei ca să-ți dau putere, să te scot din neputință, Eu îți spun doar să-ți duci crucea, răbdând a crucii suferință,
ți-am dat un înger să te-ajute plin de dragoste și dor, fii cu el plin de virtute că este-al vieții tale zbor!
Să mai știi că-ntotdeauna, atunci când îți este greu, amintește-ți că în tine este un strop din Dumnezeu!
Când disperarea te-o cuprinde și n-o mai poți suporta doar să te gândești la Mine și Eu voi fi salvarea ta!
Când am creat universul și viața era doar vis, m-am gândit întâi la tine și ți-am făcut un Paradis.
Paradis plin de lumină, de frumusețe și virtute, ca tu să-ți găsești acolo toate visele pierdute, fiecare al tău gând l-am trecut în cartea vieții și ca un poem de iubire scris cu pana frumuseții, l-am așternut rând sub rând!
Nu mai gândi la nemurire ca la ceva misterios, că ai aflat de Înviere de la Fiul Meu, Hristos!
Sufletelor voastre crude Eu însumi le-am dat puterea ca atunci când vine vremea, să-și trăiască Învierea, până-atunci să știi că totul îți apare ca-ntr-un vis, de-aceea amintirea ta e păstrată-n Pradis!
Nu mai gândi că sunteți prinși toți în vreun laborator, nu-mi trebuie a voastră moarte ca să fiu nemuritor!
Omule mai ia aminte că ți-am vorbit prin profeți și-n toate ale lor cuvinte Eu te-am învățat să ierți,
că iertarea și iubirea sunt darurile ce ți-am dat, ca și tu, la rândul tău, să fii iubit, să fii iertat, și doar așa, o viață-ntreagă de e trăită cu iubire, este calea cea mai scurtă ce duce la nemurire!



vezi mai multe poezii de: nicu hăloiu




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.