GARA UNUI ANOTIMP
de Marian Florentin Ursu
*
În mine mai e loc de vară
Și de perechea care-am fost,
De-un tren cu aburi și de-o gară
Și de toți macii fără rost
În toamna frunzelor plenare
Aș mai avea ceva să spun,
Absențelor din fiecare,
Absenței tale de pe drum,
Când pleacă arșițele verii
Pe umerii unor castani,
Eu te aștept în pragul serii
Să vezi pustiul dintre ani
Nu te grăbi, mai ia-ți o haină,
Mai ia cu tine și un vis
Și vom lua în mare taină
Bilete-n trenul spre abis
Adună frunzele–n ovale,
Aprinde-le între alei
Și-n rugul oglindit în stele
Să plângi finalul unor tei
Eu te mai duc încă odată
Să vezi cum munții ne zidesc,
În piatra cenușie soarta
Și tot amurgul pământesc
Te voi lăsa să vii pe munte
Pe calul cel mai nărăvaş,
Pierduta mea pe nu știu unde,
Absenta mea de prin oraș,
Ce-ți scriu acuma într-o carte
E strigătul uitat de timp,
Iubirilor ce mor în noapte
Prin gara unui anotimp
vezi mai multe poezii de: Ursu Marian Florentin
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Cred ca versurile acestea ar fi sunat cum nu se poate mai sensibil intr-o linie melodica folk :-)
Cu placere am observat ca incep sa identific teme predilecte din poeziile dumneavostra: universul garilor, muntii, caii si (o frumoasa supriza), ovalul.
Una peste alta, e o scrisoare ce isi striga realul amaraciunii dincolo de hainele frumoase ale cuvintelor.
Pe mai departe!
Dunare
joi, 19 noiembrie 2020
mulţumesc.
Ursu Marian Florentin (autor)
vineri, 02 octombrie 2020