Oase-n calciu sidefat
Scârţâie-n compǎtimire
Pe o mare
Fǎrǎ apǎ
Într-o barcǎ-n pǎrǎsire,
Înşelând pescarul
Care
Crede cǎ-i adevǎratǎ
Calea ce i se deschide
Doar cu peşte
Împovǎratǎ.
Moartea-l paşte
La tot pasul
În ţinutul geografic,
Gându-i,
Sprijin raţiunii,
Se loveşte caligrafic
De un scepticism
Notoriu
În privinţa fiinţǎrii
Care se îmbatǎ veşnic
Cu talazul renunţǎrii.
Geniul pipǎie excesul
Care populeazǎ
Glodul
Pregǎtind sǎmânţa
Bolii
Ce-o sǎ strice vieţii
Rodul.
Şi-ntorcându-se
Genetic
Cǎtre cerul
Enigmatic
Recunoaşte devenirea
Ca o fugǎ
De dogmatic.
vezi mai multe poezii de: samoila
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.