Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul !
prietene, versul e otravă şi pâinea e scumpă şi rea ;
altădată şedeam de vorbă şi scuipam
şi nu ne părea rău că timpul trecea.
Astăzi, în birou e prea frig şi oamenii sunt uscaţi şi galbeni –
fiecare e plin de milă şi toţi au un gând meschin.
Nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor
şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin.
Altădată eram mai proşti şi ne vedeam de treburi ;
aveam bani, timp, nostalgia foamei – şi era bine,
ştiam doar că în Japonia se vând becuri ieftine
şi că zilele ne sunt teribil de puţine.
Suntem oameni inteligenţi – ţi-e mai mare dragul ! ...
Vom avea şi noi să povestim de un război
frumos, mare, epopeic, nemaivăzut,
la care, ehe ! am luat parte şi noi !...
Prietene, îţi spun, versul e otravă şi pâinea e scumpă,
O să te întreb totuşi peste cinci ani, fără pic de pedanterie
(când vom fi iar proşti şi vom avea vreme) :
... « Înainte sau după marea bătălie ?»
Mâine o să vie primăvara cu flori multe şi inutile –
dar fetele sunt dactilografe şi luna e pătată de venin,
nopţile sunt sticloase ca ochii morţilor
şi ca să te mai îmbeţi trebuie să bei spirt, nu vin ...
vezi mai multe poezii de: Geo Dumitrescu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.