Când ai văzut geometria mea,
Un amalgam de unghiuri ascuţite
Şi de secante dureros ţintite
Pe planşa vieţii ca o canava,
Ai folosit, Părinte, un compas,
Şi, pe planşeta planurilor Tale,
Din curbe ample cu suiri domoale
Mi-ai refăcut desenul, pas cu pas.
Şi dispărând ungher după ungher
S-a dus şi bezna ce zăcea în ele,
În sfera vie-a devenirii mele
Intrând lumina dragostei de cer.
Iar spaţiul devenit mai generos
Din sufletul avid după lumină
A devenit o lume nouă, plină
De pace, de iubire, de...Cristos!
Privesc acum din noul adăpost
Spre lumea colcăirilor bolnave,
În bezna din ungherele jilave,
Şi ştiu că e...desenul care-am fost.
De-aceea astăzi vin să-Ţi mulţumesc
Că prin proiectul Tău, divin Părinte,
Eu aparţin geometriei sfinte:
Mai şlefuit, mai larg, mai luminos.
Simion Felix Marțian
vezi mai multe poezii de: Felix
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Vă mulțumesc tuturor. Poezia este împlinită abia când este citită, iar dacă și place, este aureolată de cititor. Încă o dată, mulțumesc!
Felix (autor)
marți, 24 noiembrie 2015
Deosebită... Mă impresionezi de fiecare dată...
Gelu Crivat
marți, 24 noiembrie 2015
Superbă!! Un deliciu să te citesc
Marin.S.
marți, 24 noiembrie 2015
Finalul e minunat, dar nu el mi-a atras atenţia, ci întreaga poezie aici am remarcat măiestria
sim sim
marți, 24 noiembrie 2015
Splendid! Poezia crestina are nevoie de un asemenea talent! Ce pot sa mai spun? Orice comentariu de al meu e de prisos. Multumesc pentru aceste versuri cu adevarat minunate!
andreionthepoetry
luni, 23 noiembrie 2015
Minunată șlefuire, superbă poezie !
mirimirela
luni, 23 noiembrie 2015
Am poposit pe pagina ta si de aici plec cu inima bogata!
estera
luni, 23 noiembrie 2015
Divina este si poezia ta!
MONA
luni, 23 noiembrie 2015
O adevarata incantare a reprezentat citirea acestor versuri!
sebastian
luni, 23 noiembrie 2015