Traducere în română de: Petru Dincă
Toamna întunecată se întoarce plină de rod şi belşug,
Ofilita strălucire a frumoaselor zile de vară.
Un albastru pur păşeşte din învelişul năruit;
Zborul păsărilor răsună de vechi legende.
Strugurii sunt tescuiţi, liniştea blândă
Plină cu un răspuns calm la întunecate-ntrebări.
Ici şi acolo, o cruce pe dealul pustiu;
În pădurea roşie se pierde o turmă.
Norul rătăceşte peste oglinda iazului;
Se odihneşte fiinţa ţăranului, liniştită.
Aripa albastră a serii atinge nespus de uşor
Un acoperiş de paie aspre, pământul negru.
Curând stelele îşi fac cuib în sprâncenele celui ostenit;
În camerele răcoroase domneşte o modestie tăcută
Şi îngeri păşesc încet din ochii albaştri
Ai îndrăgostiţilor mai gingaş suferind.
Murmură trestia; năvăleşte o spaimă osoasă,
Când roua picură neagră de pe golaşele sălcii.
vezi mai multe poezii de: Georg Trakl