Venea pe deal, voios cântând,
Flăcăul;
Pe-un umăr coasa legănând,
Venea fără de nici un gând
Flăcăul.
Dar iată-n drum îl află răul,
În drum, în drum, dar ce-i în drum?
Pârâul -
Așa de lat și chiar acum!
Dincolo câmp și lan și flori
Ei cată!
Și doine și secerători;
Pârâu-i lat, și să nu mori?
Ei cată!
Și-n grâu, ei bată-mi-l să-l bată!
În grâu, în grâu? Dar ce-i în grâu?
O fată -
Înoată-n spice până-n brâu.
- „Să n-ai, Catrino, zi de rău!”
Ea tace.
- „Ei, iaca naiba de pârâu,
Mi-l puse focu-n drumul tău!”
Ea tace.
Deloc o vorbă! Să preface.
Deloc, deloc, de ce deloc?
Că-i place
Și vrea de el să-și bată joc.
- „Ai, fă, copii acasă mulți?
Ei, iacă!
Nu vii, urâto, nu m-asculți?
De dragul tău să mă desculți?
Ei, iacă!
Mai bine plec!” Și dânsul pleacă.
Dar ea? Dar ea? Ce-și zice ea?
Să treacă!
Să facă-n urmă cum o vrea!
Văzându-l, însă, c-a plecat,
Ea-și pune
Deoparte snopul: - „M-ai chemat?”
El mâna peste ochi mirat
Și-o pune.
- „Să-ți spun ceva! Cuvinte bune!”
- „Să spui, să spui! Dar ce să spui?
Ei spune!
Dar iute, vezi, că vreme nu-i!”
- „Dar ești departe, dragă, hai!”
- „Ba bine,
Atunci rămâi pe unde stai!”
- „Ce rea mai ești! Ce suflet ai!”
Ba bine,
Ca să n-o creadă rea, ea vine.
- „Te temi, te temi! parcă te temi
De mine.”
- „Ba nu! Da pentru ce mă chemi?”
- „Haid', treci pârâul! Ce te-ntreci,
Catrino!”
- „Nu vreau, auzi! De ce nu pleci?”
- „Dar nu-i cât Oltul, poți să-l treci,
Catrino!”
- „Vecine, nu!” - „Ba da, vecino!
Nu vreai? Nu vreai? De ce nu vreai?
Haid', vino!
De-atunci și peste mări treceai!”
- „Ei, iaca, viu” dar de nu-mi spui
Vro veste,
Zi bună între noi de-azi nu-i!”
Știa doar fata felul lui!
Vro veste,
De unde-o iei, dacă nu este?
Apoi, apoi? Ce-a fost apoi?
Poveste -
Tot eu să spun? Ghiciți și voi.
vezi mai multe poezii de: George Coşbuc
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.