Prea departe trupul tau,
Prea aproape disperarea
Ca nu pot vorbi cu marea,
Sa-ntelegi cât mi-e de rau...
Prin absenta ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Si ne-am contopit plângând.
Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecuta cu privirea,
Pâna a cazut o stea...
Si te-am pus in locul ei,
Sa veghezi, de la distanta,
Visul fara de substanta,
Ca o ploaie de scântei...
De la care nu ai cum
Sa astepti o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Si-un marunt ecou postum.
vezi mai multe poezii de: George Ţărnea
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
cat poate sa-mi placa aceasta poezie...
ali
marți, 03 martie 2015